Într-o zi
toropitoare de august am ajuns pe Valea Jiului.
Am plecat din Târgu Jiu pe la
amiază, evident după ce am admirat capodoperele lui Brâncuși.
Încă nu începuseră
lucrările de reabilitare pe Defileul Jiului, așa că ne-am avântat cu tot
curajul spre Petroșani și apoi spre Hunedoara.
Lângă Popasul Lainici, pe malul
Jiului, la „locurile rele”, așa cum este cunoscut de localnici, am dat de
momunentul închinat generalului Dragalina.
O cruce mare de marmură, pe un
postament de piatră, împrejmuită cu un gard mic.
Cu litere aurite, pe monument
stă scris: „Aici am fost rănit făcându-mi datoria pentru neam și țară”.
Monumentul a fost
dezvelit la 12 octombrie 1927, la 11 ani de la moartea generalului Ioan
Dragalina, cel care era comandantul Armatei I la vremea aceea.
Întorcându-ne în
timp, la 12 octombrie 1916, generalul Dragalina a fost rănit în locul în care a
fost ridicat monumentul, răni de la care i s-a tras moartea, după două săptămâni.
Dragalina a fost nimerit de gloanțele vrăjmașe în braț și în omoplat.
Era în
linia I a frontului și apăra defileul de atacurile germane. Deși a fost dus la
mai multe spitale (Târgu Jiu, Craiova, București), și chiar i s-a amputat brațul,
acesta moare în urma unei septicemii, pe 24 octombrie 1916.
Dar cam atât
despre istorie.
După ce ne-am dumirit ce-i cu monumentul, am zis să aruncăm un
ochi spre Jiu, care curgea învolburat pe fundul albiei.
Am dat peste o cărare,
ceva mai abruptă, așa că am coborât la apă. Și, surpriză, nu doar că am ajuns
la apă, ci am ajuns pe o plajă de vreo 10 metri pătrați.
Parcă eram în altă
lume și parcă, la câțiva metri deasupra noastră, nici nu treceau mașiniși
camioane.
Așa că dacă
ajungeți la momumentul generalului Dragalina din Defileul Jiului, aruncați un
ochi în jur și căutați cărarea. Merită o bălăceală în Jiu și apoi să vă uscați
pe nisip.
Drum Bun!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu