|
Cimitirul Eroilor - în vale, Ciucașul - în spate. FOTO Călăuza Offroad |
În Tabla Buții (1340
de metri) am ajuns de patru ori în doi ani și de fiecare dată am redescoperit-o
într-un fel anume sau, mai bine zis, de fiecare dată ni s-a descoperit într-un
alt fel.
Prima dată, am venit dinspre Lacul Vulturilor, a doua și a patra oară
dinspre Slon și a treia oară dinspre Cheia. Relieful este domol și liniștitor,
iar din culme, din Tabla Buții (1340 de metri), desigur, dacă este senin, se
văd în toată splendoarea Ciucașul, barajul de la Măneciu, Slonul și Cerașul și
chiar până departe – Vălenii de Munte.
|
Lacul de la Măneciu, văzut de la poalele Vârfului lui Crai. FOTO Călăuza Offroad |
Prima dată, în
iunie anul trecut, veneam dinspre Lacul Vulturilor și am ajuns în Tabla Buții
după o urcare care ne-a dat ceva emoții, pe un drum îngust printre copaci, acoperit
cu un strat de frunze ude și ceva noroi. Am ieșit cu bine la Drumul Mare de pe
Plai înainte de trecătoarea din Tabla Buții, dar după Vârful lui Crai.
|
Drumuri de creastă. FOTO Călăuza Offroad |
|
Ciucașul. FOTO Călăuza Offroad |
|
Cimitirul Eroilor din Tabla Buții, văzut de sus. FOTO Călăuza Offroad |
Drumul normal
dinspre Lacul Vulturilor iese dincolo de trecătoare, însă noi am făcut un ocol,
drumul fiind rupt la un moment dat pe traseu.
|
Drumul care coboară spre Cimitirul Eroilor. FOTO Călăuza Offroad |
|
Cimitirul Eroilor. FOTO Călăuza Offroad |
Pe pășunea din
jurul Cimitirului Eroilor, ce se întinde ca o căldare între versanții molcomi,
și colții Ciucașului, este amenajată o scenă de beton, fiind locul în care au
loc în fiecare an festivitățile organizate de Primăria Cerașu la 6 august. Am
mâncat acolo, după care am plecat spre Slon, pe sub Vârful lui Crai, apoi ne-am
luat apă de la izvor.
|
Izvorul de dinainte de Vârful lui Crai, venind dinspre Slon. FOTO Călăuza Offroad |
|
În spate, printre nori, Vârful lui Crai. FOTO Călăuza Offroad |
A doua oară am
ajuns după două luni. De data asta, eram în drum spre Comandău (Covasna) și ca
să ocolim asfaltul și aglomerația de pe drumul normal, am trecut și noi munții prin
trecătoarea strămoșilor. După ce am coborât Pasul Boncuța (1058 de metri), am
urmat drumul la dreapta, pe valea Buzăului, abia născut, fiind un firicel de
apă.
|
Peisaj de pe Drumul Mare de pe Plai. FOTO Călăuza Offroad |
|
Începutul drumului prin Pasul Boncuța. FOTO Călăuza Offroad |
|
Piesaj de la intrare în Pasul Boncuța. FOTO Călăuza Offroad |
|
La coborâre din Pasul Boncuța. FOTO Călăuza Offroad |
|
Apa Buzăului, aproape de Vama Buzăului. FOTO Călăuza Offroad |
Pentru a ajunge a
treia oară în Tabla Buții, ne-a mai trebuit o lună. Însă de data aceasta am
venit dispre Cheia. Am urcat toboganul din Pasul Boncuța, iar apoi, după ce am
mai aprins o lumânare la mormintele eroilor, am urcat pe Vârful lui Crai. De
jur împrejurul nostru se vedeau așezările, văile și apele. Vântul era cam iute
pe vârf, septembrie fiind, dar splendoarea peisajelor este neprețuită.
|
Formele domoale ale Munților Tătaru. FOTO Călăuza Offroad |
|
Vedere de pe Vârful lui Crai. Călăuza Offroad |
|
Pe Vârful lui Crai. FOTO Călăuza Offroad |
|
Pe Vârful lui Crai. FOTO Călăuza Offroad |
|
Pe Vârful lui Crai. FOTO Călăuza Offroad |
|
|
Pe Vârful lui Crai. FOTO Călăuza Offroad |
|
|
Punct topografic militar pe Vârful lui Crai. FOTO Călăuza Offroad |
|
Pe Vârful lui Crai. FOTO Călăuza Offroad |
|
Ultima dată, am
ajuns în urmă cu două săptămâni și am descoperit că anul acesta autoritățile
locale din Cerașu au amenajat o troiță și un izvor la poalele Vârfului lui Crai.
|
Noul monument aflat la poalele Vârfului lui Crai, versantul din stânga, venind dinspre Slon. FOTO Călăuza Offroad |
|
Printre nori. FOTO Călăuza Offroad |
De data aceasta, Tabla
Buții ni s-a ascuns într-o ceață densă de abia vedeam drumul înaintea noastră.
Și așa ne-a trecut și porțile cetății și ne-a ținut până am ajuns în Pasul Boncuța.
Dacă drumul pe sub Vârful lui Crai și prin Tabla Buții este ușor accesibil,
fiind destul de îngust, dar cu pietriș și bolovăniș, cel care coboară Pasul
Boncuța, spre nord, ocolind Tabla Buții și lăsând în spate unul dintre
drumurile care ajung la Lacul Vulturilor, este foarte îngust, printre pomi și
foarte abrupt. Din timp în timp, mai este nivelat de o lamă, însă chiar și așa,
apa care nu are altă cale de a se scurge de pe versant sapă ravene ca niște
prăpăstii în drum. Odată ce ați
coborât Pasul Boncuța, drumul la stânga duce spre Cheia, iar la dreapta spre
Vama Buzăului.
Vraja din Tabla
Buții
Dar dincolo de
frumusețea peisajului, cu adevărat impresionantă este istoria bătătorită în
cărările și drumurile munților de aici. Drumul care leagă Muntenia de Ardeal,
printre Ciucaș și Munții Buzăului, prin Tabla Buții, tăind Munții Tătaru,
poartă din vremuri de demult denumirea de Drumul Mare de pe Plai, acesta
trecând pe la poalele Vârfului lui Crai (1460 de metri). Drum cu importanță
comercială deosebită până la sfârșitului secolului al XVIII-lea, când a fost croit
drumul de pe Valea Prahovei, dar și importantă cale militară și de graniță.
|
Pe drum, venind din Tabla Buții. FOTO Călăuza Offroad |
|
În nori, Vârful lui Crai. FOTO Călăuza Offroad |
|
Drumul Mare de pe Plai, șerpuind spre trecătoarea Tabla Buții, pe la poalele Vârfului lui Crai. FOTO Călăuza Offroad |
Drumul Mare de pe
Plai – ce pornește din Slon, din Muntenia, și ajunge peste munți – în Țara
Bârsei sau la obârșia Buzăului – era folosit chiar și de daci pentru schimburi
economice, iar după cucerirea Daciei de către romani, acesta a fost pietruit,
fiind transformat într-o „via strata”, romanii realizând astfel importanța
economică a drumului.
|
Drumuri șerpuind spre Lacul Vulturilor. FOTO Călăuza Offroad |
Istoria și-a lăsat
și urmele în Tabla Buții: ruinele Cetății Tabla Buții (Cruceburg sau Cetatea
Buzăului, Arce Bozza, potrivit altor izvoare) – cetate a cărei mențiune
istorică apare la începutul Evului Mediu – și Cimitirul Eroilor – mărturie a
luptelor crâncene care s-au dat în trecătoarea Tabla Buții în timpul Primului
Război Mondial.
|
Muntele Tătaru, printre nori. FOTO Călăuza Offroad |
|
În depărtare, sub nori, lacul de la Măneciu. FOTO Călăuza Offroad |
Din cetate nu
s-au păstrat decât câteva rămășite ale unor ziduri, încardând ca o poartă
drumul. Ceea ce, altădată, se și întâmpla, în Evul Mediu, drumul trecând prin
cetate, unde se afla și vama. Cetatea de piatră din Tabla Buții a fost distrusă
de năvălitorii cumani și tătari (de unde și denumirile din zonă – Muntele
Tătaru, Pasul Tătarului), iar apoi, între 1211 și 1225 a fost reconstruită de
Cavalerii Teutoni, la ordinul regelui maghiar. Chiar și așa, cetatea a suferit
numeroase distrugeri în urma nenumăratelor năvăliri tătare și turcești ce au
avut loc după refacerea acesteia de către teutoni.
|
Cimitirul Eroilor din tabla Buții. FOTO Călăuza Offroad |
|
Intrarea în Cimitirul Eroilor. FOTO Călăuza Offroad |
|
Intrarea în cimitir. FOTO Călăuza Offroad |
În Cimitirul Eroilor
din Tabla Buții, o oază de liniște apărată de un zid de brazi înalți până la
cer, se găsesc mormintele soldaților români, dar și nemți care s-au jertfit pe
plaiurile de la poalele Vârfului lui Crai, dar și pe plaiurile din jur.
Cimitirul a fost amenajat în 1919 de un preot din Slon, preotul Vasilescu, care
a umblat zile în șir, după terminarea luptelor, cu căruța pe munți, adunând
morții și îngropându-i creștinește laolaltă români sau nemți.
|
Monument ridicat în 1999 în emmoria soldaților morți la Tabla Buții. FOTO Călăuza Offroad |
Apoi, localnicii
din Cerașu, dar și români din toate colțurile țării veneau la cimitirul din
Tabla Buții de 6 august, când se organiza o ceremonie de comemorare. Acest
lucru s-a întâmplat până în 1948, când comuniștii au interzis pelerinajul. În
1985, primarul din Cerașu, Ion Ogrezeanu, a început să se îngrijească de
cimitirul rămas de izbeliște pentru atâția ani. Din 1990 au fost reluate și
ceremoniile de comemorare de la 6 august. Asta ar fi povestea pe foarte scurt.
Mai pe larg, poate fi citită
aici.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu